Lipsita de orice reper, in urma cu 11 ani, ma consideram cea mai nefericita femeie din ,,Univers’…aveam 35 de ani, ma consideram batrana, eram divortata si cresteam singura un copil (eram blocata la acel nivel energetic).
Eram atat de nefericita incat nu vedeam nimic in jurul meu, ma coplesisera problemele de zi cu zi si nu reuseam sa gasesc solutii in acel moment………..si daca tot eram asa nefericita, UNIVERSUL a hotarat sa imi arate ce inseamna intr-adevar nefericirea, durerea, boala…..
In urmatorul an am fost diagnosticata cu o forma de cancer, e adevarat o forma usoara, atata cat sa ma trezeasca la realitate si sa vad adevarata frumusete a vietii, numai ca atunci nu am stiut ce forma este si am reactionat ca atare …………asa ca la aproape 36 de ani, din femeia imbatranita , singura si cu greutati, am devenit femeia cu aceeiasi varsta, dar mult prea tanara pentru a muri.
Primul lucru care eram intrebata era:
,,-Ce varsta ai?’’…iar replica la raspunsul meu era ,,vai, ce tanara!’’ si il auzeam din ce in ce mai des, la spital, printre colegi si colaboratori.
Prea tanara sa mor!
Abia atunci am realizat cat de tanara eram!
Brusc viata mea s-a schimbat, atunci a avut loc trezirea mea cu adevarat, atunci am inceput sa traiesc!
Mi-am schimbat prioritatile, ma bucuram de fiecare moment petrecut alaturi de familia mea, am invatat sa privesc in ochii inocenti ai copilului meu si sa-i arat in fiecare clipa cat de mult il iubesc.
Tristetea profunda a lasat loc bucuriei sa se manifeste in toata splendoarea ei. M-am bucurat de fiecare raza de soare, de fiecare adiere de vant, de fiecare hohot de ras al copilului meu si am multumit Cerului si lui DUMNEZEU ca mi-a mai dat o sansa.